sâmbătă, 20 aprilie 2013

Beţişorul năzdrăvan


            Acum câţiva ani, când se discuta fervent despre cărţile copilăriei, această carte era amintită destul de des. Pentru mine acela a fost momentul în care am auzit pentru prima dată de ea, ulterior o întâmplare fericită mi-a făcut-o cadou împreună cu o dilemă… sunt adult, de unde ochi de copil pentru a-i deschide asupra poveştilor necitite la timpul lor? Rapid, memoria mi-a livrat o stare ce poate fi încapsulată în expresii de genul toate la timpul lor, nimic nu este întâmplător fără a fi mai întâi semnificativ… n-am marşat în direcţia asta, am înghiţit în sec şi am deschis cartea…
            O poiană de un verde crud îmi invită privirea înspre adâncul pădurii de mesteceni, îi recunosc cu uşurinţă după scoarţa lor albă, mai văd o familie de iepuri preocupaţi de flori, un arici încălţat cu nişte ciubote roşii peticite, care stă cu degetul în gură şi se întreabă dacă să mai ia sau nu ciuperci pentru acasă, o veveriţă adevărată şi două păsări de un alt verde care se gâlcevesc. Închid pentru un moment cartea… un câine cu limba scoasă vrea să înveţe de la o albină cum să culeagă nectarul florilor, o răsucesc şi mâna se odihneşte peste coperta pânzată, degetele apucă marginea cartonată, muşchii îşi fac treaba şi mă aflu din nou în poiana de un verde crud, unde o familie de iepuri sunt preocupaţi de flori, unde un arici încălţat cu ciubote roşii peticite stă cu degetul în gură şi se întreabă dacă să mai ia sau nu ciuperci pentru acasă, unde o veveriţă stă pe un trunchi de copac, unde două păsări verzi se gâlcevesc…îmi dau seama că dacă un lucru ar fi putut să te bucure atunci când erai copil poate să te bucure şi când eşti om mare, numai să mai ai tu inima ta bună.
            Acest lucru face cartea aceasta, îţi resuscitează inima ta bună. Poveştile sunt simple, clare, cu morală, oferă clipe de reflecţie astfel încât în momentul în care încerci o explicaţie te trezeşti… spectator la un film despre comportarea proprie. Doar două exemple, în povestea Puiul şi Bobocul spiritul acesta competitiv în care suntem educaţi îşi arată limitele finale astfel, un Pui ieşit din găoace în urma unui Boboc, îşi propune să facă tot ce face acesta şi reuşeşte până la partea cu înotatul… acum lucrurile au intrat serios la apă, noroc cu Bobocul care nu-i ranchiunos şi-l salvează pe Pui, dându-i posibilitatea de a-şi continua plimbarea pe malul lacului. Ce pasăre mai e şi asta? ne arată că dorinţa de a fi altcineva alimentată de invidie şi susţinută şi de un complex de inferioritate nu poate fi temelia unei transformări cu efecte benefice. Un gâscan cu o foarte mare putere de convingere îşi schimbă rând pe rând diferite părţi ale corpului, de la o lebădă ia mlădierea gâtului, de la un pelican guşa lui cea încăpătoare, de la un cocor, supleţea picioarelor, de la o cioară, aripile ei mici şi negre, de la păun frumoasa-i coadă, de la cocoş creasta şi bărbia cu tot cu „cucurigu”. Gâscanul simte nevoia să fie admirat şi se întoarce la cârdul său şi pleacă împreună la pajişte, unde îşi dă seama că nu se mai poate comporta ca o gâscă, nu că n-ar vrea dar îl împiedică noile accesorii. Gâştele dau un ţipăt şi îşi iau zborul… vulpea este în apropiere, gâscanul încearcă fuga căci zborul cu aripile mici de cioară nu-i iese, se încurcă în picioare şi gâtul lung îi este piedică… norocul lui va fi cârdul de gâşte, care vor forma o escadrilă ce o va ataca pe vulpe. Mă mănâncă degetele şi tare aş vrea să mă scarpin de taste scriind despre idealul de frumuseţe propus… dar ştiu din proprie experienţă, că mâncărimea trece de la sine dacă nu e cronică.
            Două vorbe despre ilustraţiile care aparţin autorului: sunt minunate. În fapt Suteev a fost printre promotorii desenului animat în Uniunea Sovietică. A ilustrat – pentru ediţiile ruseşti – cu mult farmec poeziile lui K. Ciukovski, cu celebrul Doctor Aumădoare, Spăl-de-rup, Spală- tot, traduse şi la noi. A ilustrat Aventurile lui Cepelică de Gianni Rodari, se pare că aceste ilustraţii au plăcut atât de mult încât au devenit jucării pentru copiii acelor vremuri.
            Beţişorul năzdrăvan în ediţia de faţă se găseşte destul de greu, dar nu-i bai căci a fost reeditată păstrându-se ilustraţiile originale, coperta este alta.

Temă: Precizaţi uitându-vă în oglinda sufletului unde se află bunătatea dumneavoastră.

Autor: VLADIMIR SUTEEV (5 iulie 1903, Moscova – 10 martie 1993, Moscova)
Copertă şi ilustraţii: VLADIMIR SUTEEV
Traducere: CONSTANTIN IONESCU
Titlu original: Сказки и картинки
Editura: Ion Creangă




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu